Edificiul în care învăţăm este o clădire relativ veche. Atunci când a fost înălţată, urbanistica Clujului era dominată de stilul eclectic. Între 1897-1898 după planurile lui Francisc Szalai s-a construit biserica reformată, cu turnurile sale zvelte amintind de goticul încorporat în vechile biserici de lemn din Transilvania. În spatele bisericii (pe strada Câmpeni, pe atunci Calvin) s-a construit, în acelaşi stil, un cămin (o "casă a iubirii") pentru copiii păstorilor şi învăţătorilor reformaţi care, le-a asigurat cazare si masa în perioada studiilor lor clujene. Instituţia a fost inaugurată în 1899. În pofida tuturor vicisitudinilor istoriei, aici, în acest spaţiu drag nouă, a funcţionat, funcţionează şi va funcţiona încă multă vreme, o instituţie şcolară. A fost Cămin, Şcoală Generală, Liceu Industrial.

Astăzi poartă titulatura de Grup Scolar de Protectia Mediului, filieră tehnologică, profil Resurse naturale şi Protecţia Mediului. Secţiile sale sunt emblematice pentru temeiurile noastre ca oameni: chimie industrială şi protecţia mediului, silvicultură şi prelucrarea mediului.

Veţi spune: iată o instituţie de învăţământ "naturistă" şi "ecologistă". Noi zicem: iată o şcoală actuală, eficientă, cu o dublă deschidere, practică şi teoretică.

Dotările şcolii: săli de clasă, cabinete, laboratoare, ateliere, bibliotecă şi Centru de Informare şi Documentare, sală şi teren de sport.

Şcoala noastră nu e limitativă. Pregătirea pe care o oferă dascăli competenţi şi dăruiţi, permite zborul spre toate zările. Dovada absolvenţii din promoţiile trecute: muncitori, meseriaşi, tehnicieni, ingineri, silvicultori, profesori, medici, artişti, economişti si întreprinzători.

Sunt buni şi chiar foarte buni în ceea ce fac. Majoritatea se disting prin bun simţ, decenţă şi respectul pentru lucrul bine făcut.

Noi vrem continuitatea în tradiţie. Trecutul ne instituie şi ne conferă consistenţa. Dascălii, absolvenţii, teii seculari şi clopoţelul patinat au sfinţit acest loc.

Dumnezeu nu-i ajută decât pe cei care-i ies în întâmpinare.